was successfully added to your cart.

Joi 17 decembrie, orele 14.00, copiii de la Raza de Lună l-au așteptat pe Moș Crăciun cu colinde, poezii, multe zâmbete și ceva prăjituri. Am petrecut alături de ei niște momente frumoase în care o mână de oameni au adus bucurie în viața a 40 de copii săraci.

Aici nu ai să vezi niciodată edili care să se afișeze cu ei, decât eventual în campania electorală, și atunci cu rețineri și cu gândul că s-au infestat cu ceva sau că nu le mai iese din creier mirosul de sărăcie ca și cum ar fi ceva contagios.
Nu ai să vezi campanii sforăitoare pe internet, publicitate mascată sau 3-4 fotografi plătiți la eveniment și care să se cațăre cu nesimțire pe scaune sau pe mese dornici să surprindă momentul foto care să dea bine.
De fapt nu ai să vezi niciodată un ajutor real din partea administrației pentru cei care simbolic vorbind reprezintă aproximativ 20% din populația Codlei, adică aceea proporție care este marginalizată și segregată.
În schimb o să vezi un grup de copii săraci în ochii cărora mai licărește un sâmbure de speranță, licăr întreținut de această mână de oameni inimoși, copii care se bucură și așteaptă Crăciunul ca oricare alt copil din Codlea. Ei nu sunt de vină că s-au născut lipsiți de șansă într-o societate care îi ignoră și care îi etichetează din start.
Știu să cânte și să spună poezii ca și ceilalți copii și nu poți să nu te cutremuri când știi că indiferența unor politicieni și funcționari câinoși îi vor menține la aceea linie de demarcație fragilă dintre un copil sărac dar educat și cu șanse de a își găsi de lucru și noua generație de asistați sociali care vor crea probleme în viitor.
În după amiaza aceasta ne-am bucurat cu inima strânsă alături de ei și cu gândul că poate de la anul va exista o șansă și pentru ei nu numai pentru ”floricele”.
Au cântat frumos și au spus poezii cu inima curată de copii chinuiți de soartă.

 

Leave a Reply