was successfully added to your cart.

Consilierul juridic Paula Șatran și secretarul primăriei din Codlea domnul Voicu Ciprian au refuzat să elibereze o copie anonimizată după o sentință în care UAT Codlea a pierdut la instanța de fond un proces cu un funcționar public destituit.

Am solicitat în mod verbal să mi se pună la dispoziție această sentință.

Și în mod firesc cei doi funcționari publici au refuzat.

Pentru mine este de neînțeles cum doi funcționari care afirmă că au studii juridice pot declara că o sentință judecătorească nu este document de interes public.

Când îi întrebi de ce consideră ei că nu este document de interes public nu pot să motiveze acest lucru și efectiv te interoghează pe tine, simplu petent, ce vrei să faci cu ea, vin cu argumente de genul ”procesul nu este soluționat definitiv și irevocabil”.

Mulți funcționari din primăria Codlea printre care și cei doi sus-numiți au impresia că actele pe care le gestionează sunt doar la discreția bunului lor plac, a poftei lor de a le comunica când vor ei, cui vor ei și hotărăsc de la sine putere să clasifice aceste documente după cum vor mușchii lor.

Hotărârile judecătorești pronunțate de instanțele de judecată reprezintă documente de interes public prin excelență, caracterul public al activității de soluționare a litigiilor de către instanțe având o importanță majoră pentru funcționarea corectă a statului de drept. Mai mult, punerea la dispoziția publicului a tuturor documentelor produse de sistemul judiciar în exercitarea procesului de înfăptuire a justiției reprezintă un instrument fundamental pentru dezvoltarea dreptului la informare, care este un principiu de bază al democrației.

O sentință judecătorească fie ea și nedefinitivă este un document public, care nu este clasificat și odată ce instanța de fond a dat o decizie, comunicarea unei astfel de decizii de către primăria Codlea precum și publicitatea acesteia nu poate aduce atingere asigurării unui proces echitabil ori interesului legitim al oricăreia dintre părțile implicate în proces.

Pentru a se acoperi, atât consiliera juridică cât și secretarul Primăriei, s-au adresat fiecare în parte, Curții de Apel Brașov respectiv Prefecturii Brașov.

Și deloc surprinzător, ambele instituții au dat răspunsuri prin care au considerat că nu este obligația primăriei să elibereze o astfel de copie după o sentință, adoptându-se metoda ”du-te și plimbă ursul!”

Răspuns prefectură.Numai că cei de la prefectură spun că ursul trebuie plimbat de către primărie, respectiv ei trebuie să redirijeze această cerere către instanța competentă, conform art. 24 din normele de aplicare a legii: ”În cazul în care solicitarea nu se încadrează în competențele instituției sau autorității publice, în termen de 5 zile de la primire structurile sau persoanele responsabile de informarea publică directă transmit solicitarea către instituțiile sau autoritățile competente și informează solicitantul despre aceasta.”

Iar cei de la Curtea de Apel Brașov spun că eu trebuie să plimb ursul și să fiu ”îndrumat” să mă adresez instanței de judecată care a emis sentința. (Unde dumnezeu scrie de îndrumare în lege, n-am habar!).Răspuns Curtea de Apel Brașov

Ce concluzie pot trage de aici în urma acestui studiu de caz.

  1. Sistemul nu are un punct de vedere unitar nereușind să găsească soluția corectă cu referire la procedură.
  2. Funcționarii din primărie nu știu să pună în aplicare normele metodologice de aplicare a legii privind accesul la informațiile de interes public și în loc să înregistreze plângerea, te chestionează cu privire la ce vrei să faci cu această sentință și te dezinformează că aduci atingere unui proces echitabil și corect prin accesarea acelei sentințe, sau de frica șefului fug să ceară lămuriri de la alte instituții publice.

Pe de altă parte, trebuie să-mi cer și eu scuze pentru-că am depășit cadrul unei cereri verbale și indiferent de provocarea și tonul birocratic-grețos cu care mi s-a aruncat în față minciuna că o sentință nu este informație publică, am cedat nervos și am fost ironic cu privire la pregătirea profesională a acestora.

Dacă ei nu știu să se comporte ca niște funcționari publici, măcar eu ar fi trebuit să mă comport mai civilizat în calitate de petent.

Îmi cer scuze și vă promit că de acum vă voi taxa strict pe baza faptelor dumneavoastră așa cum reiese din documentele create de instituția publică din care faceți parte.